
Cred ca si putinii mei cititori cand au vazut titlul acestui articol isi indreapta privirea spre alte situri, bloguri. Dar eu cred ca e important sa vorbim putin si despre acest contract, pe care la un moment dat il incheie toata lumea.
Motivul care m-a determinat sa aleg tema acestui articol este faptul ca zilele acestea am fost vizitata de o fosta colega care m-a intrebat foarte multe legate de acest contract, din punctul meu de vedere lucruri elementare, ceea ce m-a socat, avand in vedere ca anul acesta a absolvit facultatea de drept si mai ales ca aceasta materie a fost facuta chiar in ultimul an de facultate, deci ar trebui sa fie proaspata in minte.
Daca imi permiteti sa va relatez pe scurt situatia (speta, cum ii spunem noi juristii): colega mea s-a dus la un interviu pentru postul de jurisconsult, unde urma sa beneficieze de formare profesionala, si voia sa stie daca ar putea sa isi dea demisia, in cazul in care ar fi aparut un post la politie, loc unde isi dorea de fapt sa lucreze.
Pentru a nu plictisi dar totusi a informa cititorii mei, am sa redau articolul care reglementeaza aceasta situatie juridica (plus niste adnotari, comentarii) din Codul muncii.
Astfel, conform art. 195 (alin. 1) din Codul Muncii, este instituita o perioada minima in care salariatii care beneficiaza de programele de formare profesionala nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca(nu pot cere demisia). Aceasta perioada minima are o durata de 3 ani, ceea ce inseamna ca se poate stabili si o durata mai mare.
Nota: In legatura cu durata acestei interdictii, se poate negocia si o durata mai mica de 3 ani, aceasta clauza fiind in favoarea, avantajul salariatului.
Potrivit art. 195 (alin. 1) din Codul Muncii, „salariatii care beneficiaza de un curs sau de un stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile in conditiile art. 194 (alin. 2) lit. b si alin. 3, nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca o perioada de cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala". De asemenea, conform art. 195 (alin. 3) din Codul Muncii, „nerespectarea de catre salariat a dispozitiei prevazute la alin. 1 determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca".
Deci, conditiile care trebuie indeplinite pentru ca angajatorul sa oblige salariatul sa nu demisioneze in perioada stabilita prin contractul individual de munca sunt:
programul de formare profesionala initiat de catre angajator trebuie sa aiba o durata mai mare de 60 de zile
salariatul sa fie scos din activitatea societatii fie integral (n.n 8 ore/zi), fie pentru o perioada mai mare de 25% din activitatea sa zilnica (n.n mai mult de 2 ore/zi).
In situatia in care aceste conditii nu sunt indeplinite cumulativ, salariatul isi poate cere demisia oricand.
Totusi, in cazul in care acesta (salariatul) doreste incetarea acestui contract inainte de a fi exprirat termenul stabilit prin contract, el nu poate fi obligat sa plateasca decat maxim contravaloarea cheltuielilor ocazionate de pregatirea profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca (in situatia in care contractul individual de munca inceteaza inauntrul perioadei minime legale de 3 ani, salariatul este tinut sa plateasca contravaloarea cheltuielilor proportional cu perioada nelucrata din durata de 3 ani).
De asemenea, nu pot fi stabilite daune-interese care sa exceada valorii reprezentand cheltuielile de formare profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita prin actul aditiona
In situatia in care programul de formare profesionala are o durata mai mica de 60 de zile, salariatul nu poate fi impiedicat sa demisioneze (isi poate da demisia oricand).
Salariatul poate fi insa constrans sa plateasca angajatorului o suma de bani in cazul in care nu ramane in cadrul societatii o perioada de timp stablita, prin care angajatorul considera ca isi amortizeaza cheltuielile cu formarea profesionala prin munca depusa de catre salariat.