Dintotdeauna asteptam sarbatorile de iarna, nu doar pentru cadourile pe care le primesti de Craciun, pentru colinde, uraturi, artificiile din noaptea de Revelion, ci mai ales pentru datinile de Revelion (si ma refer aici exclusiv la mascati, la trupele care interpreteaza diferite roluri).
Avand in vedere ca primii ani de viata mi-am petrecut sarbatorile de iarna am devenit familiarizata cu toate obiceiurile si imi placeau foarte mult.
Obisnuiam sa mergem toata familia(veneau si rudele din Timisoara) in centrul satului unde le urmaream cu mare placere si dansam cu generalii. Ce mai...o adevarata onoare pe capul meu cand venea generalul imbracat in costum verde din cap pana in picioare, cu epoleti, sabie si ne invita sa facem o batuta cu el.
Traiam cu atata intensitate, imi aduc aminte de momentele cand muream de curiozitate sa vad costumele verisorilor mei, mastile, sa vad ce rol mai joaca anul acesta, era atata mister, pentru ei se ascundeau cand le realizeau.
Stateam noaptea intreaga doar pentru nu a rata nicio "trupa", la orice sunet de clopot, toba eram drepti, indiferent de ce faceam atunci. Odata, chiar am ars o crema la care muncisem mai bine de o ora din cauza faptului ca am trecut prin fata blocului o trupa de mascati (desi nu va vine sa credeti, au fost momente cei drept mai demult cand faceam tort, crema de zahar ars, alba ca zapada, etc.).
Am atatea de spus despre aceste obiceiuri, despre cum le traiam si percepeam, incat nu mi-ar ajunge o zi intreaga de scris.
Insa, acum situatia este alta. Remarc cu regret si tristete ca aceste traditii nu mai sunt respectate, ca daca treci printr-un sat in ziua de ajun se arunca pe capota masinii, sunt in stare sa iti distruga masina cu totul, sa iti dea in cap fara nicio remuscare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu